|
 |
|
 |
|
| Subiectul anterior :: Subiectul urmator |
| |
 |
 |
|
2na
|
calator--100 km--
|
| Data inscrierii: 31/Dec/2006 |
| Mesaje: 205 |
| Localitate: Carmiel, Israel |
|
Trimis: 05/01/2007 10:05 Titlul subiectului: E sfarsitul ? |
 |
Dragii mei,
nici nu stiu cum sa incep...Sunt de 18 ani in Israel, si sunt aici doar fiindca asta a fost singurul loc unde s-a putut iesi legal inainte de 89.In afara de faptul ca tatal meu a fost evreu, nimic nu ma lega de locul asta .Sotul meu provine dintr-o familie de la tara, cu 9 copii, unii ortodocsi, unii baptisti, unii penticostali - pe scurt, nimic evreiesc acolo.Doar ca el, in tineretile lui, a avut o tentativa de-a fugi din Romania, asa ca , din punctul lui de vedere, venirea aici a fost implinirea nesperata a visului.Eu aveam alte griji in cap : fara a fi pus piciorul vreodata aici, stiam ca e o zona framantata si periculoasa, dupa logica mea nu vedeam ca se va instaura aici pacea prea curand, eram convinsa ca povestile despre caini cu colaci in coada, auzite de parintii mei de la prieteni si putinele neamuri, sunt povesti,stiam ca am doi feciori si un barbat care vor deveni carne de tun, si mai stiam( apucasem sa gust putin si din atitudinea evreilor fata de "goi ", nu numai invers ) ca a fi crestin ( nearab ) aici, e mai rau decat a fi arab musulman.Din pacate , logica mea de atunci s-a dovedit a fi aparte de corecta.Am trecut prin ani nespus de grei, in care am purtat in spate povara familiei - sustinerea materiala si morala a parintilor si fratelui meu,( la modul meschin am facut un calcul - cu banii, greu castigati, pe care i i-am dat lor, plateam cel putin o treime din imprumutul ipotecar pentru casa ), obligata sa aduc un salar in casa , nu m-am putut incapatana la a gasi un loc de locuit si un servici in meserie, care sa-mi dea si mie satisfactii, si am luat ce a fost la indemana( in timp ce sotul meu a gasit servici in meserie, si s-a dezvoltat profesional frumos, fiind trimis de fabrica respectiva la vreo 4 cursuri ) ma sculam la 4 dimineata , pregateam totul pentru gradinita sau scoala copiilor, mai terminam de gatit ceva, puneam o masina de rufe - fugeam la slujba.Minca fizica, in sectie de productie...Evident ca toate problemele administrative si de alt gen , ale tuturor, eu eram chemata sa le rezolv, fiindca eu prinsesm limba cel mai bine.In 95 a murit tata, in 98 mama a dat intr-un fel de Alzheimer de pe azi pe maine, concomitent cu descoperirea unui cancer la fratele meu, ...in3 saptamani am ajuns de la 60 la 53kg, ca sa nu mai vorbesc de partea materiala a situatiei...Am facut imprumuturi pe salarul meu, am continuat sa fug intre casa si servici si spitale ( nu in Carmiel, aici nu este spital ), in 99 mama a decedat si ea.In 2000 ne-am trezit cu poprire pe tot ce reusiem sa avem in banca , fiindca , la 10 luni dupa sosirea aici , sotul meu, care deja lucra, a girat pe cineva, la un imprumut luat de la o societate de pe piata neagra.Iar acea cineva nu platise imprumutul...Pe scurt, am pierdut aproximativ tot ce reusisem sa economisim, plus unul din fondurile facute pt. copii, din alocatia lor sociala, dar am iesit si din asta.Tot in 2000 am aflat ca sunt purtatoare de virusul hepatitei C, iar actualmente ma chinui in a 6-a luna de tratament pentru asta .In 2002, dupa 10 ani de servici , m-am pomenit concediata peste noapte( in favoarea unei blonde cu 10 ani mai tanara, provenita din "aliaua" rusa ), la o varsta la care e foarte greu sa mai gasesti o slujba normala.Mai ales ca eu, 10 ani, ma rupsesem de meseria mea - chimia.Am gasit , totusi, un post de Laboranta-femeie de servici, platit, evident, cu salar minimum, intr-un laborator unde , ia afara sefei, doar 2 din lucratoare stiu intr-adevar , chimie.Restul casca ochi mari cand le explic cate ceva, lucruri pe care eu, daca nu le-as fi stiut in anul I de facultate, zburam urgent acasa !
In mod ciudat, pe sotul meu parca niciodata nu l-a deranjat situatia asta, se supara cand aminteam ca toata progresul lui si mersul inainte al familiei se datoreaza, de fapt, renuntarilor mele , si parca nu isi punea niciodata problema viitorului .Mare problema.Pe copii nu am vrut sa-i marginalizez, asa ca i-am lasat sa se dezvolte ca si tineretul de aici, constienta ca ma pot trezi in situatia sa stau intr-o zi fata in fata cu 2 copii care nu vor mai fi copiii mei.Am incercat sa contracarez asta - deci aparitia lipsei de comunicare intre noi - prin prezenta langa ei, prin multe discutii si activitati comune - si a fost o perioada pe care ei si-o amintesc cu deosebita placere.Si iata ca ceea de ce m-am temut a venit mai repede de cat as fi dorit.Fiul meu cel mare (22,5 ani ) care e spre sfarsitul serviciului militar, m-a anuntat ca face un curs ( aici, in cadrul armatei , se fac destul de numeroase cursuri de tot felul ) produs special pentru copiii proveniti din familii amestecate, si neconsiderati evrei, ca sa- i ajute in convertirea la iudaism...
Am stiut si stiu ca pentru el , ca sa traiasca natural ( cat poate fi de normal , aici ) in tara asta , e unica solutie, de asta , cu ani in urma, le-am spus clar ca nu ma voi opune, si nu ma pot opune.Dar acum sunt integral data peste cap.Eu nu voi face ca evreii , care aproape ca se indoliaza dupa cel dintre ai lor care trece la alta religie( trebuie sa intelegeti ca nu exista evreu de religie nemozaica - esti evreu, esti mozaic.Nu esti mozaic - nu mai esti evreu, indiferent cine iti e familia ! ) Insa cum pot fi bucuroasa si cum poate sufletul meu accepta cu placere asa ceva ? Se va casatori - nu stiu cu cine, dar ma intreb cum va accepta "partea opusa " familia lui de neevrei ??? ( sa nu credeti ca ei ii accepta pe "goi " mai usor decat invers ! Uneori e chiar dimpotriva...) Va iesi treptat din tot ceea ce inseamna pentru mine familie si neam, si am sperat ca va insemna si pentru el - iar eu NU ma pot opune, ar insemna sa-i stric viata asa cum ai mei mi-au stricat-o mie , si asta nu vreau!
Am aproape 53 de ani si am inceput sa obosesc sa tot incasez pumni de la viata...Nu mai imi vine sa fac nimic, de 18 ani traiesc aici, fara prieteni si familia din Romania, acum incep sa simt ca voi fi lipsita si de singurul lucru care mi-a mai ramas - celula familiala de aici ...Ce rost mai are, pentru mine, asa o viata ? Ce mai pot astepta, ca sa am sufletul impacat ?Din nefericire , faptul ca pe piatra mea de mormant s-ar putea scrie intr-o zi "s-a sacrificat pentru ceilalti " nu ma consoleaza, nu asa am vrut eu sa fie viata mea...
_________________
2na |
  |
|
|
|
 |
 |
| Sus |
|
| |
|
 |
|
|
|
nanuca
|
Administrator
|
| Data inscrierii: 28/Dec/2006 |
| Mesaje: 668 |
|
|
|
Trimis: 05/01/2007 11:42 Titlul subiectului: |
|
| doina, draga mea, tu esti plina de `` nestemate`` ( sti la ce ma refer), eu una sa fi fost in locul tau nu as fi stat acolo, as fi plecat si as fi luat-o de la inceput in alta parte, unde mi-ar fi fost mai greu, dar nu as fi avut atatea de tras. Binenteles, sa zic , ca ma pun in locul tau, nu inseamna ca stiu prin ce treci (pana la un punct , pt ceilanti si eu sufar de aceeiasi boala hepatita c, ne cunoastem de pe forumul hepatita c my forum),dar numai din ce descri, trebuie sa iti fi fost si este, foarte greu! |
|
|
|
|
|
|
| Sus |
|
| |
|
|
|
|
|
2na
|
calator--100 km--
|
| Data inscrierii: 31/Dec/2006 |
| Mesaje: 205 |
| Localitate: Carmiel, Israel |
|
|
Trimis: 05/01/2007 13:07 Titlul subiectului: |
|
Dupa cate stiu eu statul Israel i-a platit lui Ceausescu bani buni pt. fiecare evreu iesit de acolo.In plus, cand am venit, am primit gratis biletele de avion, iar in ultimul an petrecut in Romania, fiecare familie ( si noi am fost doua ) a primit de 2 ori cecuri cu care se puteau face cumparaturi la magazinele cu plata in valuta , de pe atunci, fiindca se stia ca fara sa dai spaga , nu faci nimic pe la oficialitati.
In primele 6 luni am fost cazati intr-un asa-numit "centru de absorbtie " unde nu am platit aproape nimic, si am facut scoala de limba ivrit 6 luni.Copiii de gradinita si cresa au primit si ei gratuitate pe perioada asta .Idem asigurare medicala.
Ca sa fi putut pleca din Israel in alta parte, inainte de a fi implinit 3 ani aici, trebuia sa restitui statului TOT ce s-a cheltuit cu tine.Nu uita, ca , venind inainte de 89 , n-am putut asigură ci noi aproape nimic . Vamesii de la Bucuresti au primit de la familia mea si a sotului meu ,deci nu de la batrani , cate 5000de lei ( eu plecasem de la un salar de 2800 ...) ca sa nu ne scormoneasca prea tare prin bagaje ( pe care le cantarisem de "n" ori ca sa nu depasim greutatea admisa ) - si tot nu mi-au dat voie sa aduc cartile si cursurile...Pe scurt, iti inchipui ca am ajuns aici "in fundul gol "Sotul meu a inceput sa lucreze repede de tot, dar eu am gasit servici abia la un an si jumatate dupa, si ala printr-o societate de forta de munca - deci pt. cei 2 ani lucrati acolo, am primit si salar minim, si n-am fost inscrisa nici la nici un fel de drepturi sociale;cand am sosit, doar mama atinsese varsta pensionarii aici, asa ca vreo 2 ani, cei 2 parinti ai mei au trait dintr-o pensie sociala pt 1 persoana, nu pentru cuplu ( desi la ambasada in Romania li se promisese ca vor avea pensii pt. studii superioare...) Pe scurt, statul Israel s-a ingrijit foarte bine sa-si prinda imigrantii in "capcana ", fiindca, cel putin in situatia noastra, era teribil de greu sa reusesti sa o intinzi.
Ulterior a fost din ce in ce mai greu de plecat, iar situatia noastra din ce in ce mai grea, fiindca , in 90 , au inceput sa soseasca cei multi din fosta Uniune Sovietica, iar noi, restul , am transformat mai putin importanti .Nu stii cate drepturi au primit ei, pe care noi nu le avusesem ! Iar pe plan personal, au inceput bolile parintilor, cand sub nici o forma nu-i puteam lasa singuri, in voia soartei, apoi copii au crescut, incet-incet, si , obligata fiind sa las viata sa-si urmeze cursul, n-am putut decat sa urmaresc cu durere cum ei sunt din ce in ce mai mult israelieni, si mai putin romani...
Azi, unde sa ma pornesc ? Material, situatia noastra nu e cu mult mai roza - cred ca si daca as vinde tot ce este in casa, tot nu mi-ar ajunge barem pentru un start nou in Romania, darmi-te in alta parte ! Pe de alta parte, am spus deja ca sotul meu nu pare a fi prea deranjat de situatie...
Imi ramane doar sa incerc sa accept situatia asa cum e , sa sper ca "vikingilor " mei le va fi mai bine, si sa ma rog ca, atat cat voi mai fi pe pamantul asta,sa nu se petreaca vreo nenorocire care sa ma faca sa ma blestem ca n-am facut, totusi, totul , ca sa scap de aici
_________________
2na |
|
|
|
|
|
|
| Sus |
|
| |
|
|
|
|
|
nanuca
|
Administrator
|
| Data inscrierii: 28/Dec/2006 |
| Mesaje: 668 |
|
|
|
Trimis: 05/01/2007 14:18 Titlul subiectului: |
|
| grea situatie |
|
|
|
|
|
|
| Sus |
|
| |
|
|
|
|
|
lena
|
calator --50 km--
|
| Data inscrierii: 30/Dec/2006 |
| Mesaje: 87 |
|
|
|
Trimis: 05/01/2007 19:23 Titlul subiectului: Draga 2na |
|
Situatia pe care o descrii pare o situatie suficient de dificila, dar nu pot sa-ti spun decat curaj si fruntea sus, nu trebuie sa cazi in depresie, asa cum ai facut fata pana acum tuturor problemelor, Dumnezeu iti va ajuta si de acum inainte.
Si eu locuiesc printre straini si pentru alegerea facuta nu pot da vina decat pe mine insami. Parintii mei nu au fost de acord sa plec din tara asa ca plecarea este alegerea mea, deci nu ma pot razvrati impotriva nimanui. Eu cred in destin si cred ca acesta a fost destinul meu sa locuiesc aici unde sunt, intr-o tara straina si complet diferita de tot ceea ce am fost eu obisnuita.
Cand m-am casatorit nu mi-am dat seama ca pe langa faptul ca voi avea de suportat despartirea de servici de tara de toti cei care imi erau dragi voi avea a face fata unei noi limbi, cea araba vorbita de sotul meu si de familia lui. Ma chinuisem sa invat limba franceza perfect ca sa o stiu fiind limba vorbita aici in coltul acesta al Africii unde locuiesc acum dar si limba in care a studiat sotul meu. Si colac peste pupaza vad ca daca sunt in compania a 3 - 4 femei nu mai inteleg nimic ca nimeni nus-i dadea osteneala ca sa vorbeasca franceza sa inteleg si eu ceva.
Apoi desi in Africa nu se traieste chiar asa de rau cum au unii impresia, si nici caldura nu este chiar asa de greu de suportat existand climatizoare peste tot, in case, in magazine, in birouri etc, pentru o prietenă este dificil caci este extrem greu sa-si gaseasca ceva de lucru. Deci eu sunt obligata sa stau acasa zi de zi singura intre patru pereti, ca la puscarie, caci altceva nu ai ce face. Nu este stilul meu sa merg din casa in casa pentru a cauta compania femeilor, detest sportul - un lucru rau, stiu dar asta e, atunci spuneti-mi cu ce imi pot ocupa timpul? Si situatia aceasta dureaza de 11 ani.Nu te poti afirma, nu poti avansa, nu poti arata ca esti bun, pentru ca nu faci nimic, pur si simplu nimic. Fara sa mai vorbesc ca pe plan material daca nu castigi nimic, nu ai nimic., astfel a trebuit sa fac fata unei noi situatii, aceea de a cere bani la sotul meu cand am nevoie.
Ma consolez si eu cu amintirile despre copilarie cand in naivitatea mea imi doream teribil de mult sa pot pleca si eu in tarile calde cum ar fi pasarile calatoare.
Sincer va spun celor care aveti sansa sa lucrati, sa profitati din plin de aceasta favoare pe care v-a acordat-o viata si sa continuati sa lucrati atata timp cat veti mai putea-o face, Sa ai un servici, sa vezi lume, sa iesi din casa e un dar inestimabil din punctul meu de vedere. Azi e vineri 5 ianuarie, , nu mai iesisem din bloc de pe 31, si pentru ca am coborat sa platesc chiria am vazut ca faceau lucrari chiar jos in curtea blocului, eu nici macar nu stiam -
Despre situatia politica precara din tara ta iara nu stiu ce sa zic, uite noi eram in Coasta de Fildes, am locuit acolo 7 ani si datorita problemelor politice am fost obligati sa plecam, am vandut tot ce aveam pe nimica toata si am venit in Camerun am luat-o de la zero, sotul meu a trebuit sa se acomodeze cu un alt patron cu alti colegi de munca, nu -i este usor nimanui - Este adevarat ca unele persoane au dificultăți mai mari decat altele, unii se consuma mai mult decat altii, uneori insa nu mai putem face nimic, nu mai avem nici anii de a reincepe totul si nici forta necesara.
Ma ingrozesc ce va fi mai tarziu, daca va fi sa ma reintorc in tara, nu am nimic acolo va necesită iar sa o iau de la zero a treia oara -
Pentru problemele tale de sanatate iti doresc multa sansa cu tratamentul, dealtfel cunosc ce va sa zica aceasta hepatita c de vreme ce chiar scumpa mea mama sufera si face acelasi remediu cu interferon. Nu mai vorbesc de faptul ca eu sunt asa de departe de ea tocmai acum cand avea cea mai mare nevoie de sprijin -
Multa sanatate si forta de a invinge! Lena
_________________
Cu zambetul pe buze, trecem prin viata! |
|
|
|
|
|
|
| Sus |
|
| |
|
|
|
|
|
2na
|
calator--100 km--
|
| Data inscrierii: 31/Dec/2006 |
| Mesaje: 205 |
| Localitate: Carmiel, Israel |
|
|
Trimis: 05/01/2007 20:31 Titlul subiectului: |
|
Fetelor, multumesc pentru incurajari.Au trecut cateva ore si am inceput sa ma obisnuiesc cu ideea ( desi nu imi place mai mult ca la inceput, dar cum , in viata, nu tot ceea ce capul iti spune ca e cel mai bine, inima si accepta cu usurinta...)
Lena, tu ai scuza ca nu ai stiut la ce te hazardezi.Eu eram copil "corcitura " si stiam ca nu e tocmai usoara situatia asta;am fost tare fericita cand mi-am gasit perechea ( m-am maritat tarziu, la 28 de ani ) , care , nici el , si nici ai lui, nu au strambat nasul afland ca tata e evreu ( noi , copiii, am fost botezati - mama era, totusi, nepoata de preoti ortodocsi ! ) Si care era roman "fara nereguli " Fiindca eram convinsa ca mi-am ferit viitorii copii de situatia in care fusesem eu....Am incercat sa le spun parintilor mei toate astea - nimic ! Si , cu parere de rau, au constatat ei insisi, dupa ce amajuns, care era interesul de frunte al familiei - vreun an si ceva , dupa ce am venit, prima intrebare pe care o primeau de la ei , cand se intalneau , era "cand se converteste Doina ? " pana au lasat-o mai moale, ca eu nu aveam de gand...( convertindu-ma eu, copiii deveneau automat evrei )
In viata de zi cu zi, lucrurile astea nu se simt, si , va repet, numele nostru de familie nu da loc la suspiciuni, dar cand ajungi la anumite amanunte...Ar necesită sa fiu multumita ( si sunt, de fapt ! ) ca am reusit sa le bag in cap vikingilor ca nu au voie sa renunte la viata, dorintele si visele lor, din cauza noastra , a parintilor.Trebuie sa ne intre in cap ideea ca familia patriarhala, cu cateva generatii sub acelasi acoperis, nu prea mai poate exista in conditiile lumii de azi, oricat ne-ar fi de greu.De ce credeti voi ca prin vest e asa dezvoltata institutia "complexelor " de locuinte , cu toate serviciile , inclusiv medicale, pentru varsta a III-a ?! Asta e realitatea, fete si baieti ! De asta ma lupt sa pot continua cu slujba, si nu e usor, ca sa am o pensie cat de cat, sa nu cada intretinerea mea pe capul copiilor.Revenirea in Romania, e întocmai cum spune lena - o noua ( nici nu mai stiu a catea , din cauza tuturor aventurilor trecute ) plecare de la zero.Doar sa castig premiul cel mare la LOTO  Precis ca lui Barbu nu o sa-i placa ce am scris eu pana acum, dar , daca se va gandi nitel, poate va reusi sa accepte ca exista si tipul asta de viata in Israel...la mine la servici, oameni de 50 plus minus, cu pregatiri bune, lucreaza schimburi, in productie, pe salar minim, si sunt fericiti ca au o paine...Sunt fabrici in care schimbul "normal " dureaza 12 ore...de parca niciodata ziua de munca nu s-ar fi stabilit la 8 ore ...Dar asta e capitalismul "dezlantuit " si privatizarea a tot ce misca - si nu tot evreul e bogat , prin nastere, sau are o afacere din care traieste bine...
Intr-adevar , Lena, constat ca situatia mea e mai usoara decat a ta - eu ies din casa, mai vad oameni, mai traiesc...Iti doresc sa fii extrem puternica, poate gasesti si tu vreo idee, ca Nanuca, sa poti face ceva de acasa si vinde. Incearca ! Scormoneste-ti mintea !
_________________
2na |
|
|
|
|
|
|
| Sus |
|
| |
|
|
|
|
|
nanuca
|
Administrator
|
| Data inscrierii: 28/Dec/2006 |
| Mesaje: 668 |
|
|
|
Trimis: 05/01/2007 22:26 Titlul subiectului: |
|
of mai fetelor, fiecare in felul ei are probleme!
2na, eu am gasit ce sa fac, acum o gandesc, dar trebuie sa o si pun in aplicare, si acum imi este cam greu , pt ca ochii imi joaca feste  , dar vad eu , macar sa am de munca 
lena, esti cumva si membra pe hepatita c my forum ? |
|
|
|
|
|
|
| Sus |
|
| |
|
|
|
|
|
lena
|
calator --50 km--
|
| Data inscrierii: 30/Dec/2006 |
| Mesaje: 87 |
|
|
|
Trimis: 06/01/2007 09:11 Titlul subiectului: |
|
Mama s-a inscris acolo. Prima data eu am gasit roportalul si ma inscrisesem acolo pentru discutii legate de hepatita c dar nu am putut continua sa scriu, apoi i-am zis mamei sa se uite si ea, am gasit si forumul de pe my forum.ro, unde pana la urma s-a inscris mama.
Este o ideie buna aceste forumuri, in acest fel oamenii intra in atingere unii cu altii si pot discuta despre problemele care ii intereseaza. Multa vreme nu am fost inscrisa pe nici un forum, dar intotdeauna am cautat sa-mi creez prieteni prin intermediul internetului. Am scris la anumite persoane dar din pacate in marea majoritate a cazurilor, am fost dezamagita pentru că relatiile create intre noi nu au putut dura. - Lena
_________________
Cu zambetul pe buze, trecem prin viata! |
|
|
|
|
|
|
| Sus |
|
| |
|
|
|
|
|
nanuca
|
Administrator
|
| Data inscrierii: 28/Dec/2006 |
| Mesaje: 668 |
|
|
|
Trimis: 06/01/2007 15:07 Titlul subiectului: |
|
da , lena, stiu , astazi am aflat!
sper sa nu te dezamagim si noi! |
|
|
|
|
|
|
| Sus |
|
| |
|
|
|
|
|
2na
|
calator--100 km--
|
| Data inscrierii: 31/Dec/2006 |
| Mesaje: 205 |
| Localitate: Carmiel, Israel |
|
|
Trimis: 06/01/2007 18:21 Titlul subiectului: |
|
Singurul necaz e ca aici , pe forum, e cam greu sa scrii cat si cum ti-ar cere-o sufletul, ca nu poti avea pretentia ca omul sa nu-si piarda rabdarea citind "romane "
Dar e , intr-adevar , o metoda buna de a lega cunostinte si schimba opinii, de a mai afla lucruri noi , si chiar de a primi ajutor.Si , vezi, Lena, ce oameni cu varste variate ne intalnim aici ? ( stii ca Nanuca mi-ar putea fi copil ...) Asta e ceva deosebit ! Asa ca , sprijina-te si conteaza pe noi ! 
_________________
2na |
|
|
|
|
|
|
| Sus |
|
| |
|
|
|
|
|
lena
|
calator --50 km--
|
| Data inscrierii: 30/Dec/2006 |
| Mesaje: 87 |
|
|
|
Trimis: 06/01/2007 22:27 Titlul subiectului: |
|
Eu cred ca fiecare poate scrie atat cat vrea, uneori suntem mai tristi si simtim nevoia sa scriem mai mult, alteori suntem mai in forma si poate nu avem asa de mult timp, important este sa scriem din cand in cand cu sinceritate. Varsta nu cred ca are mare importanta caci fiecare poate invata ceva de la celalalt ca este mai batran sau mai tanar.
In ceea ce ma priveste sunt foarte trista in ultimul timp caci am inceput sa realizez ca momentul trece si pentru mine si pentru parintii mei iar faptul ca sunt mai batrani si bolnavi ma inspaimanta. Am inceput sa nu mai am interes pentru aproape nimic si ma gandesc cu infrigurare cum voi putea suporta ceea ce va veni, ceea ce Dumnezeu a programat pentru mine si familia mea - Lena
_________________
Cu zambetul pe buze, trecem prin viata! |
|
|
|
|
|
|
| Sus |
|
| |
|
|
|
|
|
nanuca
|
Administrator
|
| Data inscrierii: 28/Dec/2006 |
| Mesaje: 668 |
|
|
|
Trimis: 06/01/2007 23:07 Titlul subiectului: |
|
MAI< MAI ce ``berbeaca`` trista, lena cine face tratamentul tu sau mami tau, ca vad ca te apuca si o pe tine ``depresia``  , vad ca aici e mai mult scris, decat la coltul vesel, si mai zic altii romanii de-acasa ca noi in strainatate o ducem bine! 
fiecare poate sa scrie cat vrea, binenteles si cand vrea, acest forum se vrea `` prieten `` al vostru, dar ma intristez cand vad tristete!
lena , la ce te intristeaza pe tine, nu putem sa ne impotrivim, nici intristandu-ne, nici bucurandu-ne, orice am face, ce e scris oricum se va intampla. Asa ca incearca sa nu te mai gandesti, cat de cat! |
|
|
|
|
|
|
| Sus |
|
| |
|
|
|
|
|
2na
|
calator--100 km--
|
| Data inscrierii: 31/Dec/2006 |
| Mesaje: 205 |
| Localitate: Carmiel, Israel |
|
|
Trimis: 07/01/2007 05:51 Titlul subiectului: |
|
Cand , la catava vreme dupa ce eram aici si ne luptam sa ne tinem capul deasupra apei, am inteles ca trebuie sa-mi iau ramas bun de la a-mi profesa meseria si de a face ceva in domeniu, am hotarat sa ma ocup serios de "mentinerea " familiei.
Lucram ca tehnician intr-o fabrica de prelucrarea maselor plastice si faceam aproximativ exclusiv munca fizica ( control de însușire in sectie ), ma sculam la 4, imi rezervam mie o ora - dar in care aveam grija sa pun si o masina la spalat -faceam sandviciuri pt. scoala sau gradinita, pregateam haine, pregateam dejunul ...in pauza de masa fugeam la magazinul vecin si faceam cumparaturi pt. acasa, fugeam acasa, dupa orele de slujba - iar casa , iar copii , tineam legatura cu familia din Romania ( a mea si a sotului ) ma ocupam de parinti, ...Odata la cativa ani, cand veneam acasa la vreo intalnire de promotie, ma "blindam " bine de tot ca sa nu-mi pese ca colegii mei faceau doctorate si specializari in strainatate iar eu , profesional, nu mai insemnam nimic ( si , majoritatea dintre ei , au fost sub mine pe lista cu notele, si la liceu si la facultate ...)- fiindca eu, doar , reusisem, fara ajutor ( decat al lui Dumnezeu ! ) sa tin "celula " pe linia de plutire ( o sa radeti, la un moment dat situatia a fost atat de aparent fara iesire, ca incepuse sa ma bata gandul sa-i scriu...presedintelui Israelului, pentru indrumari si ajutor ! faimoasele rude ale tatalui meu , bine situate, disparusera aproape total ! ), si sa extind 2 copii intregi , frumosi si sanatosi, si trupeste si sufleteste...
Va spun cinstit, acum , de cand cu hotararea fiului meu , am inceput sa traiesc cu senzatia ca , de fapt, nici pe planul asta n-am reusit sa fac nimic...Sigur ca el este si va fi , tot momentul fiul meu, iesit din mine ( pana si asta a fost cu o groaza de probleme....) dar , intr-un anume fel, deja , nu...Nu cred ca el e foarte constient de faptul ca , indiferent de ce crede, vrea si spune acum, la un clipă dat se va destepta ca nu mai e pe aceeasi parte a apei cu noi...Iar eu trebuie sa tac si sa accept...
Si uite asa, bilant inainte de ziua de nastere - o gramada de esecuri, si o viata care s-a dus zbatandu-ma pentru altii, in general, ( si povestea nu e gata , mai am un frate cu nereguli mari, nerezolvat ! )furand, cand am putut, cate un ocazie de liniste si implinire sufleteasca ( sambetele dimineata, cand, pe la ora 7 soarele incepe sa intre in salon, eu stau la calculator, iar in jur se sude respiratie linistita a celor 3 barbati ai mei , care domn somn dulce ) - si la urma, in prag de batranete, am snzatia ca totul a fost degeaba, parca am ramas doar cu iluzii si dorinte neimplinite...
Si nici macar nu am alta alternativa, decat sa continui sa merg inainte...Evident ca asta am sa si fac, dar mi-e greu sa inteleg, de ce, totusi, am fost aleasa pentru asa un fel de viata.Parca nu cred ca cineva dintre stramosii mei , de cele două parti, sau ca eu insami, am fost chiar asa de gresiti fata de Dumnezeu...
Si acum va las, ca trebuie sa ma pregatesc pentru serviciu.Duminica placuta va doresc tuturor ! Si , La multi ani celor cu nume de Ion si Ioana
_________________
2na |
|
|
|
|
|
|
| Sus |
|
| |
|
|
|
|
|
Juliana
|
calator la inceput de drum
|
| Data inscrierii: 29/Dec/2006 |
| Mesaje: 15 |
| Localitate: Germania |
|
|
Trimis: 15/01/2007 00:11 Titlul subiectului: |
|
Hallo,
am avut intentia sa scriu la "Bun venit Juliana" dar nu am reusit.
Am vrut doar sa spun niste lucruri despre mine ca sa nu fac alta impresie.
Ma bucur ca exista acest forum si o simpatizez pe Raluca pe care o "cunosc" de ceva timp si mi-e foarte draga.
Vreau doar sa spun ca eu nu ma simt departe de casa. Si din acest motiv am ceva mustrari de constiinta sa scriu aici. Pentru mine casa mea este aici und locuiesc de peste 20 de ani si mi-am facut o familie, si culmea este ca de fiecare data cind ma intorc din concediu ma bucur sa fiu din nou acasa. Asta nu inseamna ca nu am uitat de unde am plecat si nu mi-e dor de oamenii care au ramas acolo si pentru care fac tot ce-mi sta in putinta.
In al doilea rind (si cred ca este extraordinar de important pentru voi) eu nu apartin nici unei religii, si nu stiu daca exista Dumnezeu dar nu cred ca exista. Nu am absolut nimic impotriva unei religii si respect credinta celorlalti atita timp cit in numele ei nu se face rau.
Sper ca nu v-am dezamagit prea tare.
Numai bine!
_________________
http://hepatita-b.myforum.ro |
|
|
|
|
|
|
| Sus |
|
| |
|
|
|
|
|
lena
|
calator --50 km--
|
| Data inscrierii: 30/Dec/2006 |
| Mesaje: 87 |
|
|
|
Trimis: 15/01/2007 07:56 Titlul subiectului: |
|
Ne bucuram ca ne-ai scris acest mesaj, chiar ma intrebam intr-o zi de ce nu scrii mai des. Sincer pe mine nu m-ai socat cu ceea ce ai spus, si eu traind printre straini atatia ani, pentru mine acasa este aici unde locuiesc impreuna cu sotul meu. Dor de tara insa voi avea intotdeauna -
Lucrul care m-a socat putin a fost sa spui ca nu exista Dumnezeu(nu vreau sa sustin eu ca exista)eu, care ma chinuiesc sa cred in existenta lui de atat timp dar nu credeam sa existe inca oameni care sa nu creada in religie cat de cat. Asa cum am mai spus, acesta este un forum sunt oameni cu opinii diverse care se inscriu si nu cred ca suntem aici ca sa facem morala cuiva sau sa ne impunem punctele de vedere. Fiecare spune ce vrea si totul este bine daca este spus cu sinceritate. Speram sa ne scrii mai des, Lena -
_________________
Cu zambetul pe buze, trecem prin viata! |
|
|
|
|
|
|
| Sus |
|
| |
|
|
|
|
|
nanuca
|
Administrator
|
| Data inscrierii: 28/Dec/2006 |
| Mesaje: 668 |
|
|
|
Trimis: 15/01/2007 14:47 Titlul subiectului: |
|
Juliana, are un forum propriu pt bolnavii de hapatita b ( adresa este la semnatura ei) si in plus ne ajuta mult pe forumul pt hepatita c, toate materialele cu date si articole cu noutati in domeniu hcv, juliana le-a tradus din germana in romana ( si nu sunt scurte credeti-ma 20-40 de pagini), de aceea este cam ocupata.
juliana, si dino are cam aceiasi parere cu tine, si totusi pe mine ma respecta pt credinta mea, nu stiu întocmai ce s-a intamplat, cand erea mic credea in dumnezeu, mergea la biserica si canta in cor, cand si-a pierdut credinta, nu stiu exact, am incercat sa il intreb odata, dar mi-a raspuns cam vag si stiu ca daca imi raspunde vag la o imtrebare ( oricare ar fi ea), inseamna ca nu vrea sa vorbeasca despre asa ceva! Asa am invatat sa respect si eu parerea, opinia,credinta, fiecaruia ( atata timp cat nu rade de mine si de credinta mea)! Asa ca pe mine nu ma uimeste ce ai scris tu!
am rezolvat si partea cu scrisul la topicul ``bun venit``, va rog semnalati-mi cand nu puteti scrie la un topic pt ca se intampla sa fac greseli, si m-as bucura ca pe viitor, daca ni-i se mai alatura alti membri , sa scriem toti mesaje de bun venit |
|
|
|
|
|
|
| Sus |
|
| |
|
|
|
|
|
animalplanet2
|
calator la inceput de drum
|
| Data inscrierii: 09/Iul/2012 |
| Mesaje: 6 |
| Localitate: Poland |
|
|
Trimis: 28/07/2012 08:24 Titlul subiectului: |
|
| I had no idea how to approach this before-now I'm locked and laoedd. |
|
|
|
|
|
|
| Sus |
|
| |
|
|
|
|
|
animalplanet2
|
calator la inceput de drum
|
| Data inscrierii: 09/Iul/2012 |
| Mesaje: 6 |
| Localitate: Poland |
|
|
Trimis: 29/07/2012 22:19 Titlul subiectului: |
|
| Yes, there is nothing wrong with say, but say that this is a super article is not worth it! |
|
|
|
|
|
|
| Sus |
|
| |
|
|
|
|
|
 |
Ora este GMT + 2 ore |
 |
|
| |
|
|
Nu puteti crea un subiect nou in acest forum
Nu puteti raspunde in subiectele acestui forum
Nu puteti modifica mesajele proprii din acest forum
Nu puteti sterge mesajele proprii din acest forum
Nu puteti vota in chestionarele din acest forum
|
| |
|
|
